SUB CERUL PLIN DE NOURI

SUB CERUL PLIN DE NOURI
Sub cerul plin de nouri vezi şesu-n răsărit,
Întins în zare lungă şi fără de sfârşit,
Iar colo-n miază-noapte cu codri de stejar
Se pierd una cu cerul Carpaţii seculari;
5 Dar spre apus pnn nouri o geană e subţire,
Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire;
A nourilor lume aurită e de soare
Ce cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare,
Împrăştie în neguri subţiri din juru-şi norii;
10 Ca la minune cată la dânsul călătorii.
Deodată ţi se pare că ceru-ntreg se rumpe
În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe,
Apunerea cerească părea de roze ninsă,
Ca pâslă păreau albe dumbravele sub dânsa,
15 Iar mări şi lacuri, ape sclipesc ca şi oglinzi,
Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi.
[18 7 9]