LA STEAUA...

LA STEAUA...
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
5 Poate de mult s-au stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
10 Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
15 Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
[1883]