MAI AM UN SINGUR DOR

MAI AM UN SINGUR DOR
10
Mai am un singur dor:
În liniştea sării
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
15 Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
20 Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al sării rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
25 Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
30 Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
87
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Căci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
[1881-1883]
88