CÂND SE JUCA LUISA MILLER .

CÂND SE JUCA LUISA MILLER .
Pe genunchii-mi te-am purtat.
Ţi-am privit în faţă,
Ochii-mi ochii-ţi a cătat,
Gura-mi, buza-ţi creaţă -
Şi m-am pus pe sărutat.
Cine mă învaţă?
Ca o mamă blând şi lin
Ce-un copil răsfaţă,
Mângâiat-ai fruntea mea
10 Şi m-ai strâns în braţă.
Ah, cât te iubesc de mult!
Cine mă învaţă?
Eu mă duc, te părăsesc -
Nu mă privi şuier,
15 La spectacol mă pornesc,
Stai să-mi văd de guler,
În teatru românesc
Azi e Luisa Miller.
Un copil netrebnic sunt -
20 Spune-mi-o-apăsată.
Mi-ai legat acest cuvânt
De viaţa-mi toată.
Mi l-ai dat roşind, plângând
Când ai fost - ciudată.
221
25 Ah, surâde-mi înc-un pic
Şi nu-mi fi ursuză.
Căci cu degetul cel mic
Te ating pe buză.
Şi şopteşte-mi un nimic
30 Nimeni să n-auză.
Astăzi e duminecă.
Pac! şi una bună.
Eu te las şi bine că
Mi te las nebună...
35 Trage-te de mânecă...
Ce ştii de-i minciună.
Nici nu ştii, o, turturè,
Ce-mi auz de-a bine.
Tu gândeşti cine ştii ce
40 Şi te uiţi la mine.
Ah, iubită mititè,
Cum te-ador pe tine!
Un nimic, un cuvinţel,
Spus după perdeaua,
45 E o piatră de inel,
E a nopţii neaua,
Arde-atât, încât cu el
Aş aprinde-o steaua.
Ş-apoi taci ca nu cumva
50 Să audă-o floare
C-ai şoptit aşa ceva:
Din ascunzătoare
S-ar roşi - mai, mai aşa
Cum o oarecare.
55 Cum te uiţi aşa, năuc,
Şi-n gândiri te-nsinguri,
Eşti tu ziua lângă nuc,
Eşti tu noaptea-n crânguri,
Să te iau şi să te duc,
60 Să fim numai singuri.
222
65
Ş-atunci n-om vorbi de fel:
Vorba este pleavă.
Când se iubesc doi astfel
- Inimă bolnavă -
Atunci tac, tac cuminţel,
Noaptea în dumbravă.
[1878]
223