MĂNUŞA

MĂNUŞA
Lânga-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă,
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă,
Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună,
Pe balconul nalt se-nsiră dame-n veselă cunună.
5 Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din tătâne,
Şi un leu iese în faţă, cumpătat, cu păsuri line,
Mut se uită împrejuru-i, cască lung, şi a lui coamă
Scuturând-o. îşi întinde muşchii şi s-aşează jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
10 Şi dintr-însa se răpede
C-un sălbatec salt un tigru, care, când pe leu îl vede,
Muge tare,
Coada roată o-nvârteşte,
Scoate limba,
15 Spărios însă pe leu într-un cerc îl ocoleşte,
Sforăie înverşunat,
Apoi mormăind se-ntinde
Lângă el.
Regele mai face-un semn
20 Şi pe două porţi deschise
Se azvârl' doi leoparzi,
Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă
Peste tigru,
Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare -
25 Leul muge,
Se ridică în picioare,
Fiarele se-nfiorează,
Şi-mprejur, arzând de dorul de-a se afăşia-ntre ele,
Se aşează.
138
30 O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
O mănuşă, drept la mijloc, între tigru şi-ntre leu;
Însă dama Cunigunda zise-atunci, bătându-şi joc,
Cavalerului Delorges:
- Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri în orice oară,
35 Să te văd,
Mergi, mănuşa de-mi ridică!
Cavaleru-aleargă iute, se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-acelor monştri
40 Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mânuşa i-o ridică.
Cu mirare şi cu groază
Damele şi cavalerii l-au privit,
Însă foarte liniştit
El mănuşa o aduce înapoi
45 De-a lui laudă răsună orice gură,
Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură,
Ce-i promite că norocu-i e aproape. -
Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă:
— Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi.
50 Şi-o lăsă numaidecât.
1881