IAR CÂND VOI FI PĂMÂNT

IAR CÂND VOI FI PĂMÂNT
(variantă)
Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpati-mi un mormânt
La marginea mării.
5 Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
10 Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntr-una,
15 Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
20 Să-şi scuture creanga.
Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
93
Şi cum va înceta
Al inimii zbucium
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
30 Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
35 Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.
Luceferii de foc
Privi-or din cetini
Mormânt făr' de noroc
40 Şi fără prieteni.
[1881-1883]