FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM

FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Dar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor.
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
10 Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un văl de argintie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
15 Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deschise:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise,
20 Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
219
5
25 Şi, ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer, se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
30 Grumazul alb şi umeri-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
[ 1 8 7 8 ]
220