CE S-ALEGEA DE NOI, A MEA NEBUNA.

CE S-ALEGEA DE NOI, A MEA NEBUNA.
Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntâlneam de mult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,
Sau eu muream de-atâta fericire.
5 Viaţa mea cea strălucită
De ochii tăi cei de copil
Era cu zgomot şi-nflorită
Precum e luna lui april
Şi-n astă înflorire zgomotoasă
10 Noi ne-am fi fost atât... atât de dragi,
Cu toane multe, tu, ca o crăiasă,
Iar eu - de tine lacom - ca un pagi.
Acum ca-n toamna cea târzie
Un istovit şi trist izvor,
15 Asupra-i frunzele pustie -
A noastre visuri cad şi mor.
Şi de nimica astăzi nu-mi mai pasă,
Nu cer nimic din lume, nici aştept.
Mă mir de ce cu strângeri dureroase
20 Sărmana inimă mai bate-n piept.
În văduvire si eclipsă,
Eu anii mei ii risipesc,
Simţind în suflet pururi lipsă
De chipul tău dumnezeiesc.
[1879]