PĂREA C-AŞTEAPTĂ...

PĂREA C-AŞTEAPTĂ...
Părea c-aşteaptă s-o cuprind în braţă
Şi faţa mea cu mânile-i s-o ieie,
Ca să mă pierd în ochi-i de femeie,
Citind în ei întreaga mea viaţă.
5 Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie,
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i faţă;
Pândind, cu ochii mă-ntreba isteaţă:
Să-mi dea o gură ori să nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinie nu te saturi,
10 Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi
Ş-abia la urmă parcă tot se-ndură.
Împotriviri duioase-a frumuseţii
În lupte dulci disfac urâtul vieţii,
Şi n-au amar, fiindcă au măsură.
[ 1 8 7 8 ]