ATÂT DW FRAGEDA ..

ATÂT DW FRAGEDA ..
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Si ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
5 Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
10 Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
15 Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
20 Cu-mbăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
258
25 Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinie pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
30 Şi vecinie n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginii Marii,
35 Pe fruntea ta purtând coroană
Unde te duci? Când o să vii?
1879
259