SINGURĂTATE

SINGURĂTATE
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
5 Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca grieri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
10 Şi se sfarmâ-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a ţesut painjiniş
15 Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învălişul
20 De la cărţi ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui!
199
25 Dar atuncea grieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers
Câteodată... prea arare...
30 A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa.
Este Ea. Deşartă casă
Dintr-odată-mi pare plină,
35 În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.
Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind ca draga
40 Mână-n mână, gurâ-n gură.
1878
200