ODA

ODA
- în metru antic -
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţăm visători la steaua
Singurătăţii.
5 Când deodată tu răsărisi în cale-mi
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Până-n fund băut voluptatea morţii
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
10 Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-î stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări.
15 Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
20 Mie redă-mă!
[1882