ECTOR SI ANDROMACHE

ECTOR SI ANDROMACHE
ANDROMACHE
Vrea Ector în vecie să meargă de la mine
Unde Ahil cu-a sale neàpropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvăţa copilu-ţi în vremea viitoare
S-arunce lănci şi zeii Olympului s-adoare,
Când Orcul de-ntuneric în sânu-i te-o-nghiţi?
ECTOR
Femeie scumpă mie, tu lacrimele seacă!
După bătaia cruntă dorinţa mea - ea pleacă,
Aceste braţe apăr Pergamu-ameninţat.
10 Şi-n lupta pentru sânte a zeilor cămine,
Eu cad, mântuitorul al patriei - şi-n fine
Cobor la râul stygic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O, n-o să mai aud eu a armelor vuire
Şi fieru-ţi în portale va zace-n lenevire,
15 Marea lui Priam viţă d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumină,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amoru-ţi în Lethe va muri.
136
ECTOR
Orice dorinţă-n miner în mine-orice gândire,
20 Le-oi cufunda în Lethe, în rîul de-amuţire,
Dar nu şi-al meu amor.
Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă şi doliul îţi lasă!
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.
1 8 6 8