IAMBUL

IAMBUL
De mult mă lupt cătând în vers măsura,
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri,
Ce fără piedeci trec sunând cezura.
5 Ce aspru mişcă pânza de la steaguri,
Trezind în suflet patima şi ura -
Dar iar cu dulce glas îţi împle gura
Atunci când Amor timid trece praguri!
De l-am aflat la noi a spune n-o pot;
10 De poţi s-auzi în el al undei şopot,
De e al lui cu drept acest preambul -
Aceste toate singur nu le judec...
Dar versul cel mai plin, mai blând şi pudic,
Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul.
[1878]