CÂND ÎNSUŞI GLASUL

CÂND ÎNSUŞI GLASUL
Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngânâ cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
5 Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind — ca-n vis, aşa vii!
Cobori încet... aproape, mai aproape
10 Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în braţe -
Pe veci pierduto, vecinie ador atol
1879