DIN CASTEL PRIVIND APUSUL

DIN CASTEL PRIVIND APUSUL
Din castel privind apusul
Plânge tânăra crăiasă;
Apa mării
Scânteiază unduioasă.
5 Un pescar pe lângă ţărmuri
Vâsla-ntinde, îndreptând-o;
Apa mării
Ducea luntrea legănând-o.
„Spre castel de-apururi ochii
10 I-aş ave, de nu m-aş teme
Apa mării
În adâncu-i să mă cheme."
[18 7 9]