VORBEŞTE-NCET

VORBEŞTE-NCET
Vorbeşte-ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.
5 Să pot să te privesc în veci - n-aş cere
Nimica alta, o, bun înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Şi-arată milă, dragoste, durere.
Tu idol scump şi dulcea mea lumină,
10 Rămâi în braţul meu întotdeuna,
Căci ţie sufletu-mi numai se-nchină.
Vorbeşte-ncet, priveşte-mă într-una,
De chipul tău viaţa mea e plină -
Pot fi minuni... ca tine nu-i nici una.
[18 7 6]