CARE-I AMORUL MEU ÎN ASTĂ LUME

CARE-I AMORUL MEU ÎN ASTĂ LUME
Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
5 Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu clopotu-i vestind a morţii dramă?
Sau este chipul blând unei iubite,
Ce, dulce, pură, sântă şi frumoasă,
Să-mi facă zile albe, ore-aurite?
10 O văd adesea steaua radioasă
'N-oglinda sufletului meu - o zeie -
Ş-a ei privire-aşupra mea se lasă:
De înger suflet, chipul de femeie;
În visul vieţii ei ea sfanţ surâde
15 Şi mă-namor de-oricare-a ei idee,
Când lumea-amar de visu-acesta râde:
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Şi chipul care inima-ţi l-închide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
20 Unde e îngerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpă minune?
237
Ea n-a fost niciodată... doar în tine
De-a fost vrodată ea, de mult e moartă,
Astfel, de chip o dată-n lume vine.
25 Dar de nu e, mângâie-ţi a ta soartă -
Crede: că ea dodată cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă,
Dar înainte de-a-i-ntâlni privirea,
Ea a murit şi-a ei fiinţă bună
30 E colo în lume, umbră în gândire!
De-aceea-n înstelate nopţi cu lună,
Pasu-ţi îndreaptă, cată cimitirul
Şi un mormânt ţi-alege, ţi-ncunună,
Încoardă-ţi lira scumpă, iară mirul
35 Al vorbelor iubirei tu îl varsă
Pe-acel mormânt ce-l înverzeşte pirul
Şi zi: Dormi dusă, inima mea arsă.
[1873]
238