COBORÂREA APELOR

COBORÂREA APELOR
Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă;
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Şi sunt în codri pustnici cântăreţe.
5 Spărgând pin stânce albia lor strâmbă,
Se legăn line şi fac valuri crete,
În drumul lor ia firea mii de feţe -
Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă
Dar cu adâncul apei s-adânceşte
10 În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă - rânduri-rânduri creşte,
Pân'ce urnindu-se în marea-amară
- Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugeşte
Al tinereţei dulce glas de mult uitară.
[18 7 6]