CRĂIASA DIN POVESTI

CRĂIASA DIN POVESTI
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
5 S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
10 Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
15 Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fărmecată.
Ca să văd-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri.
Căci vrăjit de mult e lacul
20 De-un cuvânt al Sfintei Miercuri;
Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al Sfintei Vineri.
104
25 Ea se uită... Păru-i galbăn,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.
1876
105