GÂNDIND LA TINE

GÂNDIND LA TINE
Gândind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu ştiu ce rost mai are-a mea viaţă,
Când n-am avut o clipă de dulceaţă:
Amar etern şi visuri pieritoare!
5 De ce în noapte glasul tău mă-ngheaţă!
Vedea-vor ochi-mi încă-o dată oare
Frumosul trup - femeie zâmbitoare,
Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n braţe?
Tu, blond noroc al unui vis deşert,
10 Tu visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să ştii că nu te iert.
Căci dorul meu mustrări o să-ţi [tot] spuie
Şi sărutându-te am să te cert
Cu dezmierdări, cum n-am spus nimăruie.
[187 5-187 6]