LA MORMÂNTUL LUIARONPUMNUL

LA MORMÂNTUL LUIARONPUMNUL
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge anticăfruntea ta; Acuma dinpleiada-ţi auroasă si senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica vibrândă a clopotelor jale Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale Păşi, se duse-acumape-a nemuririi cale
Si-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare, Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Si-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albeflori!
Te plânge Bucovina, teplânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire si locul tău natal; Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simt naţional!
Urmeze încă-n cale-ţi si lacrima duioasă,
Cejunii toţi o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase, în cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Eliseu!...