UMBRA LUI ISTRATE DABIJA-VOIEVOD

UMBRA LUI ISTRATE
DABIJA-VOIEVOD
Cum trece-n lume toată slava
Ca şi un vis, ca spuma undei!
Sus, în cetate la Suceava,
Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate lună.
Din vechi icoane numai pete.
Sub mine-aud un glas ce sună,
Un glas adânc, zicând: „Mi-e sete".
Şi văd ieşind o umbră albă.
10 Moşneag bătrân, purtând coroană,
Pe pieptul lui o sfântă salbă,
Pe umeri largi o scumpă blană.
Ea mâna-ntinde, blând: - N-ai grijă,
Ce zic nu trece la izvod.
15 Eu sunt vestitul domn Dabija,
Sunt moş Istrate-voievod.
- Măria-voastră va să-ndemne
Pe neamul nostru în trecut?
Ci el cu mâna face semne
20 Că nu-nţeleg ce el a vrut.
- Măria-voastră-nsetoşează
De sânge negru şi hain?
El capu-şi clatină, oftează:
- De vin, copilul meu, de vin.
206
25 Când eram vodă la Moldova
Hălăduiam pe la Cotnari.
Vierii toţi îmi ştiau slova
S-aveam şi grivne-n buzunar.
Pe vinul greu ca untdelemnul
30 Am dat mulţi galbeni venetici;
Aici lipseşte tot îndemnul.
În lume mult, nimic aici.
La voi în lumea ceealaltă,
Fiind cu milă şi dirept,
35 M-a pus cu sfinţii laolaltă
Şi-n rai mă duseră de-a drept,
Dar cum [mai] pune sfanţul Petre
La rău canon pe-un biet creştin!
Când cer să beau, zice: ,?Cumetre,
40 Noi n-avem cimpoieri şi vin".
Si totuşi domn fusesem darnic
Şi bun de inimă cu toţi.
De câte ori l-al meu paharnic
Umplut-am cupa numai zloţi!
45 Că ce sunt recile mademuri,
Ce aur, pietre şi sidef
Pe lângă vinul copt de vremuri,
Pe lâng-un haz, pe lâng-un chef.
Împresurat-am eu şi Beciul
50 Cu oaste bună şi strânsuri:
Soroca, Vrancea şi Tigheciul
Trimis-au mii viteze guri
Să certe craii cu mânie...
Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace
55 Să-mi duc Moldova-n bătălie
Cu mii de mii de poloboace.
Atunci când turcii, agarenii
Mureau în iuruş cu halai,
Oştirea noastră, moldovenii
60 Se prăpădeau într-un gulai.
Si zimbrul cel cu trei luceferi
Lucea voios pe orice cort.
Precum ne-am dus, venirăm teferi
Şi toţi cu chef şi nime mort.
207
65 Nici vin cu apă n-am să mestec,
Nici dau un ban pe toată fala.
De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu îmi fierbe oala.
Când calcă ţara hantatarii,
70 Eu bucuros în lupte merg,
Când între ei se bat măgarii,
În fundul pivniţei alerg.
Se certe ungurii şi leşii...
Ce-mi pasă mie? La Cotnari
75 Eu chefuiam cu cimpoieşii,
Cu măscărici şi lăutari:
Şi sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca şi bea
Iar eu ziceam: să bem, prieteni,
80 Să bem, pân' nu vom mai putea.
Dacă venea să rătăcească
Vun învăţat archeolog,
Vorbind în limba păsărească,
Nu m-arătam ca să mă rog.
85 Dar ţie-ţi place doina, hora,
Îţi place-al viţei dulce rod,
Tu povesteşte tuturora
De moş Istrate-voievod.
Le spune sfatul meu s-asculte,
90 S-urmeze vechiul obicei,
Să verse dintre cupe multe
Si la pământ vo două-trei.
Căci are-n sân Moldova noastră
Viteze inimi de creştin;
95 Tineri, în veselia voastră,
Stropiţi-le duios cu vin!
Şi în Moldova mea cea dulce
Orânduit-am cu prisos:
Ca butea plină să o culce,
100 Cea goală iar cu gura-n jos.
Si astfel sta-n Moldova toată
Cu sus-n jos ce era treaz.
Odihna multă-i lăudată
La cel chefliu, la cel viteaz.
208
105 Când de mănuşa lungii săbii
Mă rezimam să nu mă clatin,
Cântau cu toţi pe Basarabii,
Pe domnii neamului Muşatin,
Pân' ce-ncheiau în gura mare
110 Cu Ştefan, Ştefan domnul sfânt,
Ce nici în ceriuri samăn n-are,
Cum n-are samăn pe pământ!
Moldova cu stejari şi cetini
Ascunde inimi mari de domn,
115 Să bem cu toţi, să bem, prietini,
. Să le vărsăm şi lor în somn.
Păn' la al zilei blând luceafăr
Să bem ca buni şi vechi tovarăşi;
Si toţi cu chef, nici unul teafăr,
120 Şi cum sfârşim să-ncepem iarăşi.
Răpiţi paharele cu palma,
Iar pe pahar se strângă pumn
Şi să cântăm cu toţi de-a valma
125 Diac tomnatic şi alumn;
Cântăm adânc un: De profunăis.
Perennis humus erit rex.
Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?
S-au dus pe veci! Bibamus Ex..
[1878]