VIS

VIS
Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului făpturi:
A nopţii minte le scorneşte,
Le spun a nopţii negre guri.
5 Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val în val,
În urmă-mi noaptea de dumbrave,
Nainte-mi domul cel regal.
Căci pe o insulă în farmec
10 Se nalţă negre, sfinte bolţi,
Şi luna murii lungi albeşte,
Cu umbră împle orice colţ.
Mă urc pe scări, intru-nlăuntru,
Tăcere-adâncă l-al meu pas.
15 Prin întuneric văd înalte
Chipuri de sfinţi p-iconostas.
Sub bolta mare doar străluce
Un singur sâmbure de foc;
În dreptul lui s-arat-o cruce
20 Şi-ntunecime-n orice loc.
Acum de sus din chor apasă
Un cântec trist pe ziduri reci,
Ca o cerşire tânguioasă
Pentru repaosul de veci.
130
25 Prin tristul zgomot se arată,
Încet, sub văl, un chip ca-n somn,
Cu o faclie-n mâna-i albă -
În albă mantie de Domn.
Şi ochii mei în cap îngheaţă,
30 Şi spaima-mi saca glasul meu,
Eu îi rup [vălul] de pe faţă...
Tresar - încremenesc, sunt eu.
De-atunci ca-n somn eu îmblu ziua
Şi uit ce spun adeseori;
35 Şoptesc cuvinte nenţelese
Şi parc-aştept ceva. - Să mor?
[1876]
131