ADÂNCA MARE...

ADÂNCA MARE...
Adânca mare sub a lunei faţă;
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.
5 Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii si mii de nalte braţe
Ducând peire - ţări înmormântează.
Azi un diluviu, mâne-o murmuire,
10 O armonie, care capăt n-are -
Astfel e-a ei întunecată fire,
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasă - ce simţiri o să ni-nspire -
Indiferentă, solitară - mare!
[1873]