CINE-I?

CINE-I?
(din drama Steaua mărei)
Norul ţipă, marea latră,
Plioscăind de stânci în veci,
şi scheletele de piatră,
In natura cea maratră,
Stau bătrâne, slabe, seci.
În castelul trist şi mare,
Ce se naltă rece, sur,
Cu fantasticul lui mur,
Printre stânci cu poala-n mare
10 Şi cu fruntea-n cer de-azur,
În castel izbind de nouri,
Stă-n fereastra ca un arc,
într-a mărei lungi ecouri,
Fata-n văl de gând şi nouri.
15 Al serafilor monarc.
Un monarc cu faţa pală
Şi cu păr de-un aur blând,
Iar în ochiu-i, rătăcind,
Vezi lumina matinală,
20 Stele-albastre strălucind.
Cine-i îngerul pe maluri,
Ce visează în castel,
Când al mărei vis rebel
Sfarmă lumile-i de valuri
25 De pământul eternei?
60
Cine-i palida minune
Ce priveşte parcă-n veci,
Printre stânci de pietre seci,
Cum se scutură de spume
30 Ale mărei unde reci?
[1869]
61