DIN LIRA SPARTĂ...

DIN LIRA SPARTĂ...
Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorţită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!
5 Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
în patu-acela de cununie
S-a-nfaşurat?
O caut, gându-mi şi-o-nchipuieste,
l O Dar n-am văzut-o de când eu sînt..,
Oare amorul ce îmi zâmbeşte
E în mormânt?
1867