IAR FAŢA TA E STRĂVEZIE

IAR FAŢA TA E STRĂVEZIE
Iar faţa ta e străvezie
Ca suprafaţa albei ceri
Şi numai ochii mari sunt turburi
De umbra negrelor dureri.
5 Tu, chip otrăvitor de dulce,
Tu, ideal în ochii mei,
Tu, ce femeie între flori eşti
Ş-o dulce floare-ntre femei.
De-ai rămânea pe veci frumoasă,
10 Precum te simt, precum te văz,
Ca-n părul tău cel lung şi galben
Eu flori de-a verii să aşez!
Dar în curând şi nici o umbră
Din frumuseţea ta n-a fi -
15 Trei zile numai vei fi astfel
Apoi... apoi vei putrezi.
Pământ nesimţitor şi rece,
De ce iluziile sfermi?
De ce ne-araţi că adorarăm
20 Un vas de lut, un sac de viermi?
[1 8 7 6 ]