O, DULCE ÎNGER BLÂND.

O, DULCE ÎNGER BLÂND.
O, dulce înger blând,
Cu ochi uimiţi de mari,
La ce mai reapari
Să-ngreui al meu gând?
Părea că te-am uitat,
Că n-oi mai auzi
Că-mi aminteşti vo zi
Din viaţa mea de sat!
Mai poţi să-ţi aminteşti
10 Cum noi îmblam discuiţi
Şi tu stăteai s-asculţi
Duioasele-mi poveşti?
Spuneam cum au îmbiat
Frumos fecior de crai
15 În lume nouă ai
Iubita de-au aflat!
Ca şi când te-ai mira,
Tu ochii mari făceai,
Deşi mă pricepeai
20 C-o spun în pilda ta;
S-apoi când te rugam
Să-mi spui de mă iubeşti
Prindeai ca să şopteşti
Cu buzele abia!
149
5
25 Şi-mi răspundeai cu dor:
,,Tu nu mă vei căta,
In veci rămân a ta
Căci drag îmi eşti de mor..."
Uitaşi al tău cuvânt:
30 Nu m-ai chemat să viu
Alăturea-n sicriu,
La stânga ta-n mormânt!
Dar azi, când se părea
Că-n veci eu te-am uitat,
35 Tu iar te-ai arătat
Ca-n tinereţea mea;
Suflarea ta uşor
Zburat-au răcorind
Şi reîntinerind
40 Întâiul meu amor.
Mai tare să-mi vorbeşti:
- De mine ce te temi? -
S-aud cum lin mă chemi
Acolo unde eşti!
45 Curând, curând şi eu
Îmi pare c-oi pleca
Pe dulce urma ta,
Iubit copilul meu!
[1876]