LA MOARTEA LUI ELIADE

LA MOARTEA LUI ELIADE
Tăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea si mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind,
5 Când prin a vieţii visuri - oştiri de nori - apare
A morţii umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceţi! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfinţeşte şi dumnezeii mor.
Aduceţi-vă aminte de-acele nalte poze
10 De frunţile-n lumină a vechilor profeţi,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur şi roze
Trecu un stâlp de flăcări ce lumina măreţ
Şi-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Şi sufletul lui mare, adânc şi îndrăzneţ,
15 Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii şi-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viaţa lui se stinse în munţii slabi şi suri,
Corpul i-l poartă-ntregul pustiu fără de fine,
20 O ginte-ntreagă poartă a lui învăţături,
Ca-nmormântată-n secoli cenuşa lui rămâne,
Dar spiritu-i sfărâmă înalţii, vechii muri
De Iericho - şi-n gânduri şi-n biblia lui scrisă
Viaţa-ntregă marea-a unui popor e-nchisă.
25 Astfel în noaptea noastră pierdută şi amară,
Un glas de deşteptare adânc a răsunat,
O stea a supt puternic eclipsa cea solară,
Un stâlp prin chinuire un drum ne-a arătat.
150
O arfa de aramă cu coarda temerară
30 Trezi-n sufletul nostru simţire de bărbat,
Ca glasul Providenţei din stinsele decade,
Astfel s-auzi glasu-ţi, bătrâne Eliade!
O, limba lui! îmi pare c-aud cum ea răsună
în aspra ei mânie, zidind nor peste nor,
35 Din ştearsă, nenţeleasa a istoriei rună
A descifrat al ginţii puternic viitor.
El trece peste timpuri, pe valuri cum furtuna,
Valuri care în ceartă se scutură şi mor,
Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Crist
40 În limba inspirată-a unui evanghelist.
Inima lui cea mare menită fii de soartă
Să nască-ntr-un timp rece, căzut, degenerat,
Astfel în fundul negru, adânc din marea moartă,
Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat,
45 Vulcan puternic, care cutremur în el poartă,
Cu razele-i de flăcări ar fi acufundat,
Pân' ce deodată mândre, gândirile-i irump
Pin undele greoaie, pin apele de plumb.
[ 1 8 7 2 ]
151