MURMURĂ GLASUL MĂRII

MURMURĂ GLASUL MĂRII
Murmură glasul mării stins şi molcom
Înconjurând a Italiei insulă mândră -
O, luminaţi, a cerului stelele albe,
Câmpilor noştri.
5 Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumei
Împle Italia.
Mare, poartă pe undele tale corăbii,
10 Unele goale ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri şi smirnă.
Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri
Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă,
15 Căci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri aşteaptă.
Numai singur asupra lumei în pace,
Nepăsător tămâii şi laudei voastre,
învăluit în maiestatea tăcerii
20 Stă-mperatorul.
Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!
Vorba-i va să fie o rază-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-imperator!
[1874]