O CĂLĂRIRE ÎN ZORI

O CĂLĂRIRE ÎN ZORI
A nopţii gigantică umbră uşoară, Purtată de vânt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătând.
5 Roz-alb-aurora, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-a florilor sîn;
Răspânde suflarea narciselor albe 10 Balsamu-i divin,
Si Chloris din roze îşipune la salbe Pefruntea-i de crin;
Iar râul suspină de blânda-i durere Poetic murmur,
15 Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere Fantastic purpur;
Si pasărea cîntă suspine-imitândă Un cântec de-amor,
Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă 20 Laplânsu-i de dor.
Pe câmp se văd două fiinţe uşoare Săltândepe-un cal,
Pe care le-ncinge deflutură-n boare Subţire voal;
5
25
30
35
40
45
50
55
Ca Eol, ce zboară prin valuri si ţipă, Fugariul uşor
Nechează, s-aruncă de spintecă-npripă A negureiflor,
O dalbăfecioară adoarme pe sânul De-unjunefrumos,
Astfel cum dormită oftarea, suspinul în cântul duios;
Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire Se mlădie-n vânt,
Si negrele-i bucle ondoală-n zfre, Sclipesc fluturând.
I-adoarmepe sânu-i, se leagănă-n braţe în tandre visări;
Pe când ca profumepe blânda eifaţă Plutesc sărutări.
Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări;
Căcijunele astfel din pieptu-i oftează în dalbe cântări:
„Ah! ascultă, mândruliţă, Drăguliţă,
Şoapta-mi blândă de amor, Să-ti cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ti cântam adeseori.
De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce
Cu-al său murmurfrunze, flori, Aş fi frunză, as fi floare,
Aş zburare
Pe-al tău sân gemând de dor;
6
60
65
70
75
80
85
De-ai fi noapte, -aş fi lumină, Blândă, lină,
Te-aş cuprinde c-un suspin; Si în nunta de iubire, în unire,
Naşte-am zorii de rubin;
De-aş fi, mândră, râusorul, Care dorul Si-l con fie câmpului,
Ţi-as spăla c-o sărutare, Murmurare,
Crinii albi ai sânului!"
Ca Eol, ce zboară prin valuri si ţipă, Fugariul uşor
Nechează, s-aruncă de spintecă-npripă A negureiflor;
Vergina îl strângepe-amantu-i mai tare La sânu-i de crin,
Şi faţa-si ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin.
Iar Eco îşi râde de blândele plângeri, Dejunii amanţi,
Şi râul repetă ca cântul de îngeri în repede danţ:
„De-aş fi, mândră, râusorul, Care dorul Si-l con fie câmpului,
Ţi-as spăla c-o sărutare, Murmurare,
Crinii albi ai sânului!"