DIN STRĂINĂTATE

DIN STRĂINĂTATE
Când tot se-nveseleste, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea si zilefără nori,
Un suflet numaiplânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulciplaiuri, la câmpii-i râzători.
5 Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, Esufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.
As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară 10 Scăldată în cristalulpârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;
Să mai salut o dată colibile din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
15 Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şoptiri.
Aş vrea să am o casă tăcută, mituticâ,
În valea mea natală, ce unduia înflori, Să totprivesc la munte în sus cum se ridică, 20 Pierzându-şi a safrunte în negură si nori.
Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile si albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare, Cejocurile-mijune, zburarea mi-a văzut.
8
25 Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadenţă afrunzelor, cefreme, Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.
Da! Da! Aşfiferice de-asfi încă o dată 30 în patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visărilejuniei, visări de-un ideal.
Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori 35 Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visurifericite m-ar duce cătră nori.
1866
9