LA BUCOVINA

LA BUCOVINA
N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile înflori,
Râuri resăltândeprintre stânce nante,
5 Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.
A le sorţii mele plângeri si surise, îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic si uşor,
10 Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-ofură si cu dulci cuvinte
îmi şoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ti geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
15 Parcă dormita;
Mă lăsară-npace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume
Si de steaua mea.
Când pe bolta brună tremură Selene,
20 Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eolpe-a sa arpă blând răsunătoare Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.
10
25 Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-npace, Inima îmi bate, bate, si nu tace,
Tremură uşor,
Înfantazii mândre, ea îşiface cale,
Peste munţi cu codri, peste deal si vale 30 ' Mână a ei dor.
Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna când gândesc la tine,
35 Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!