PRINTRE STÂNCI DE PIATRĂ SEACĂ

PRINTRE STÂNCI DE PIATRĂ SEACĂ
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvăi,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
5 Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,
10 Capu-i alb e ameţit.
Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
15 Lumea doarme în descânt.
Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
Pe când stelele se sting,
Pe când frunzele-abia sună,
20 Pe când apele-abia plâng.
Vezi cum luna îngheţată,
Printr-al nourilor hău,
Trece ca şi visul greu -
Sună-n noaptea descântată
25 Cântul trist din ceasul rău.
64
Şi bătrâna moarte toarce
Gândul ei în nefinit:
Zilele din vine-ţi stoarce
şi când capu-ţi se întoarce,
30 Bagi de seamă c-ai trăit.
[1869]
65