JUNII CORUPŢI

JUNII CORUPŢI
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Si ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânătă lui gheară,
5 Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfîară
Cu fierul ars în foc.
Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată -
în preajma mintii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
10 în preajma mintii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Si seacă de amor.
O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
15 De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.
Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
20 C efoc făr-a se stinge, ce drept făr' să nu mintă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curagiul în vinure vărsate,
în sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?
42
25 Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o;
Şi arsi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor cari pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă si amară,
30 Cum cădeţi în genunchi!
Sculati-vă!.... căci anii trecutului se-nşiră,
în şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
35 Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.
Sculati-vă... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul spăriat;
40 Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-au serbat.
încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
45 A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat de uragane,
Diluviul de foc.
Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie,
50 Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate.
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe.
Un Cesar, un Traian.
55 Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
în două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
60 Tiranilor ce pier!
43
În darn răsună vocea-mi de èco repetită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
şi simţul leşinat;
65 Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
, în sufletu-ngheţat.
şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
In inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
70 Un stârv spre-a-l sfâşia,
Ca pasărea de zboru-i din ceriuri dizmeţită,
Ca muntele ce-nfrunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.
Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
75 Că-n veci nu se îmbracă în veştede vesminte
Misteriul cel sânt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt.
1869
44