LA O ARTISTĂ

LA O ARTISTĂ
Cu a nopţii poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
5 Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor fior,
Apărând divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
10 Cânturi dulci ca un fior,
Când prin flori de iasomie
îşi sting sufletele lor,
Astfeli notele murinde,
Blânde, palide, încet,
15 Zbor sub mâna-ti tremurânde,
Ca dulci gânduri de poet.
Sau ca lira sfărâmată,
Ce răsgeme-ngrozitoriu
Când o mână îngheţată
20 Rumpe coardele-n fior,
Astfeli mâna-ti tremurândă
Bate-un cântec mort si viu.
Ca furtuna descrescândă
Care muge a pusiu.
36
25 Eşti tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor,
Ce eternă, nefinită
îngerii o cântă-n cor?
Eşti fiinţa-armonioasă
30 Ce-o gândi un serafin,
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetişor,
35 Cu o rază de lumină.
Ce-arde geana ochilor;
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor fior
Dispărând divinizată,
40 Răpişi sufletu-mi în dor.
[1868]