MISTERELE NOPŢII

MISTERELE NOPŢII
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetisor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şipotinde,
5 Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
10 Cântu-i blând, încetinel
Două umbre, albicioase
Ca si fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
15 Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Si se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
20 Se cunun căzânde jos.
într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
îl dezmiardă, l-încălzeşte
25 Cu un vis de tainic dor;
14
Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
30 Le resfiră, până mor.
Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşurel,
Câte inime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
35 Le delasă-ncetinel!
Dar aşa ni e destinul.
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
40 Cu-a lui rouă de plânsori.
1866
15