SPRE SUVENIRE

SPRE SUVENIRE
fratelui Gregoriu Dragoş
Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
5 Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit;
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieţii valuri în spume,
10 Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine,
Când plângi de Soarte-ţi trist, părăsit:
Gândeşte-atuncea şi tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
15 Şi eu sunt, frate, nenorocit